Presa straina a acordat cateva randuri pentru a-l compara pe Sergiu Nicolaescu cu Clint Eastwood insa deliciul presei a fost scandalul legat de incinerarea maestrului cinematografiei romanesti ante-decembriste.
Agentia franceza France Presse a scris ca decizia regizorului de a fi incinerat a provocat un val de indignare in tara. Apoi, continua agentia franceza, biserica ortodoxa a refuzat ceremonia religioasa la incinerare, apreciind ca incinerarea este o practica ne-crestina, iar posturile de televiziune n-au mai contenit in a realiza dezbateri pe aceasta tema.
Concluzia este o putoare de ratiuni conform carora:
a) Sergiu Nicolaescu a facut tara de ras prin simplul fapt ca a preferat incinerarea, inmormantarii;
b) tara l-a facut de ras pe Sergiu Nicolaescu prin simplul fapt ca a huiduit punerea in practica a ultimei sale dorinte.
Fireste ca au existat si vociferarile catorva muțunachi, ca ce, te poti pune domne cu dorinta omului, daca asa a vrut el, insa departe de a se ridica macar la rangul de ratiuni puturoase.
Una peste alta, romani, Romania, s-au facut de cacat. Uneori dam impresia ca mimam nivelul inalt de dezvoltare materiala si spirituala a societatii din acest secol. Fara echivoc, mimam civilizatia!
Postări
3 comentarii:
Nu zau, si strainii ne-au halit c...tul,sincer.Ce mare diferenta este intre critica lor fata de noi si critica facuta in tara de unii altora.Si ei se critica unii pe altii la greu.Dar daca tu vrei sa-i vezi asa impecabili si pe noi ca ultima speta...de ce nu te duci la ei,ramai acolo si uita de Romania!
mare greseala a facut neamul nostru ca i-a oprit pe turci si nu i-a lasat sa ajunga in toata Europa.
PS.nu prin critica schimbi efectul anilor de comunism;nu mai da cu piatra ca nu esti curat ca lacrima!
Personal imi este totuna ca a fost ars sau ca era ingropat. Memoria lui nu se pastreaza in groapa sau cenusa.
Eu vorbeam despre efectul scandalului iscat; oricum am privi aratam rau, in ochii nostri, in ochii altora.
A fost o somitate a cinematografiei romanesti. Modul in care a trecut la cele vesnice il priveste pe dumnealjui si, exclusiv, pe familia lui. Intr-adevar, nu e o practica intalnita des la romani, traditia isi spune cuvantul. Insa, chiar ma gandeam in acel moment, cand oamenii scandau diferite lucruri legate de aceste subiect, ca, poate, ar fi mai bine pentru toti sa am si eu acelasi mod de a pleca. Pana la urma, Dumnezeu e cel care judeca, trupul, personal, e pentru ca biserica sa mai primeasca un ban, iar 'popii' sa se mai imbogateasca.
Trimiteți un comentariu