Cum sa (nu) devii femeie pe Facebook!

Daca au existat vreodata indoieli Facebook-ul le-a spulberat si este plin de certitudini ca exista femei bolnave de propria lor imagine, de adulatie, de efemerul estetic, care au uitat sa coboare la statia sublimului si au ramas in trenul egocentrismului cu intentia sa coboare la capat de linie, la o extrema a penibilului.

Este posibil sa ma insel, se prea poate sa fiu obtuz sau intolerant, dar sa iti pui poza pe feisbuci si sa cazi in stupida contemplatie a epitetelor de genul ,,Esti o foarte hiper-frumosa, Esti o sugar-dulceata, Esti atat de cea mai frumoasa, Ce ti-as face de te-ai impiedica, etc'' seamana cu certitudine cu pamfletul din Cenusareasa in care oglinda oglinjoara era intrebata cine e cea mai frumoasa. 

De cealalta parte, fara a se lasa prea mult invitata gasim incomensurabila gloata a ciocoflendarilor oligofrenici, sleahta disperata sa vaneze orice craci facebook-cieni sau macar minimele favoruri de a fi bagata in seama, umple cu epitete si osanale estetice comentariile pozei. De aceea, ceea ce ii lipseste frumoasei din padurea adormita care aduna sute de like-uri si mii de comentarii, va inselati caci nu este creierul, ci hainele. 

Imi pare un penibil al desuetei decente, un egocentrism scelerat sa te oglindesti si sa te admiri in reflexia comentariilor de Facebook. Mai abitir cu cat unele nici nu prea (mai) au ce arata si le-ar sta mult mai cuminte o eleganta a varstei si nu o etalare a ridurilor flancate de un decolteu generos sau niste picioare groase, inestetice si trecute,  pseudo-presupuse cu valoare de voluptate, iar in realitate carnalitate ieftina si jenanta.

Ceea ce e mai grav este ca nici macar nu trebuie sa fii misogin sa ajungi la o astfel de concluzie. 

Chintesente, paradoxuri, si alte picanterii! Teorema lu` Moni!

Una din cele mai vechi meserii din lume, poate chiar dupa prostitutie, este barfa. In mirifica noastra societate de consum, devoratoare de can-can-uri si mondenitati bombastice, barfa se prezinta asadar, sub diverse denumiri.

Subiectele zilei cu cele mai multe Like-uri pe Facebook si RT-uri pe Twitter din mass-media mioritica se rezuma la: cu cine si-a tras-o aia sau cui i-a tras-o ala. Fancy, huh?

Ma rog, si aici vroiam sa ajung, ideea e ca relatiile de cuplu, in speta picanteriile din viata de cuplu, reprezinta sarea si piperul din dieta cotidiana, insipida de altfel, oricarui flamand. Si se mananca mult cacat deci foamea e mare!

Este paradoxala aceasta stare de fapt si incerc sa ma edific: ce cacat ma intereseaza pe mine atat de tare, incat sa cumpar un ziar sau sa pierd minute in fata PCului, ca Moni trage un partz sau ca Iri a avut diaree?

Ha, probabil sunteti tentati sa spuneti la unison ca nu este nimic constructiv, educativ si ca stirea din Can Can sau Click Click e lipsita de orice chintesenta, insa dragii mei, e povata curata. E aur curat!, sau pepsi! cum ar spune devoratorii de astfel de stiri insa eu prefer Evrika!

Asadar, care este profunzimea chintesentei, morala si carul de intelepciune din exemplul de mai sus, referitor la -in speta- relatia de cuplu? Ei bine, faptul ca s-a besit Moni denota, facand abstractie de faptul ca un partz e un partz - intotdeauna pestilential, ca viata de cuplu inseamna sa stai cu cineva sub aceiasi plapuma si ca oricat de multe partzuri trage cel de langa tine trebuie sa le mirosi pe toate. Asta e un principiu. Postulatul insa ne spune ca daca esti al naibii si respiri pe gura incercand sa fentezi...nu te vei alege decat cu un gust de rahat in gura.

Din evolutia stirilor cu Moni cred ca se desprinde teorema conform careia daca te-ai saturat de mirosit besinile unuia stricat la burta poti alege sa te acoperi cu plapuma vecinului insa nu iti poate garanta nimeni ca ala nu are gaze sau ca nu e cacacios...