Daca au existat vreodata indoieli Facebook-ul le-a spulberat si este plin de certitudini ca exista femei bolnave de propria lor imagine, de adulatie, de efemerul estetic, care au uitat sa coboare la statia sublimului si au ramas in trenul egocentrismului cu intentia sa coboare la capat de linie, la o extrema a penibilului.
Este posibil sa ma insel, se prea poate sa fiu obtuz sau intolerant, dar sa iti pui poza pe feisbuci si sa cazi in stupida contemplatie a epitetelor de genul ,,Esti o foarte hiper-frumosa, Esti o sugar-dulceata, Esti atat de cea mai frumoasa, Ce ti-as face de te-ai impiedica, etc'' seamana cu certitudine cu pamfletul din Cenusareasa in care oglinda oglinjoara era intrebata cine e cea mai frumoasa.
De cealalta parte, fara a se lasa prea mult invitata gasim incomensurabila gloata a ciocoflendarilor oligofrenici, sleahta disperata sa vaneze orice craci facebook-cieni sau macar minimele favoruri de a fi bagata in seama, umple cu epitete si osanale estetice comentariile pozei. De aceea, ceea ce ii lipseste frumoasei din padurea adormita care aduna sute de like-uri si mii de comentarii, va inselati caci nu este creierul, ci hainele.
Imi pare un penibil al desuetei decente, un egocentrism scelerat sa te oglindesti si sa te admiri in reflexia comentariilor de Facebook. Mai abitir cu cat unele nici nu prea (mai) au ce arata si le-ar sta mult mai cuminte o eleganta a varstei si nu o etalare a ridurilor flancate de un decolteu generos sau niste picioare groase, inestetice si trecute, pseudo-presupuse cu valoare de voluptate, iar in realitate carnalitate ieftina si jenanta.
Ceea ce e mai grav este ca nici macar nu trebuie sa fii misogin sa ajungi la o astfel de concluzie.
Postări
