Nu-i asa ca arata bine Facultatea de Litere? Va spun eu ca e doxa si pe dinauntru; unde intorci capul vezi numai aule, laboratoare si sali de curs cu nume bombastice, pereti incarcati de tot felul de figuri marcante iar pe holuri ramai impresionat, placut, datorita vernisajelor permanente. Nu ma indoiesc ca profesorii, lectorii si tot acaretul profesional ce performeaza e de calitate superioara precum si mare parte dintre studentii care isi tocesc coatele pe banci pentru a deprinde abilitati si veleitati de destoinici literati, insa nu despre ei vreau sa vorbesc acum.
Ieri s-a intamplat sa particip la un meeting intr-una din aulele facultatii si deoarece au fost cateva momente de respiro am avut timp sa caut puncte pentru a-mi relaxa privirea. Intrucat am trecut de faza si varsta la care faceam acest exercitiu incercand sa definesc expansiunea unui fund, indubitabil apartinator al unei persoane de sex frumos, indesat in blugi pentru crearea unei iluzii, am cercetat mobilierul degradat de crativitatea infantila a studentilor despre care vreau sa vorbesc aici: a celor care u
rmeaza cursurile sau cel putin le frecventeaza din cele mai variate ratiuni printre care impinsul de la spate, fenomenul "fac faculta ca e trendi" si naiba mai stie acte si mai cate. Cert e un singur lucru si anume acela ca indivizii in speta ar trebui sa se intoarca, sau n-ar fi trebuit sa plece niciodata, (de) la gradinita.
Dupa o analiza exhaustiva a reprezentarilor insemnate pe banci am certitudinea ca, la gradinita, alaturi de duzine de creioane colorate, tempera si platelina universul lor ar fi complet.










