Sfarsitul lumii vs Voluntariat la TIFF Sibiu

Vuieste netul ca maine vine sfarsitul lumii. La orele 18:00, trecute fix. Apoi daca o fi asa, si sigur nu va fi asa, macar sa ne prinda sfarsitul lumii facand ceva util pentru comunitatea sibiana. Astfel, poate, poate inbunam zeii si ne acorda un ragaz pana dupa TIFF unde il vom asculta pe inegalabilul Goran Bregovic, in Piata Mare din mirifica noastra citadela, si vom viziona controversatul film Ursul alaturi de alte filme care vor face cinste Festivalului International de Film Transilvania de la Sibiu.

Este nevoie sa intelegem ca traim intr-un sistem unitar, in care bunastarea individului este strans legata de bunastarea comunitatii. Altruismul este unul dintre cei mai importanti factori motivationali ai implicarii in activititi de voluntariat, context in care altruismul si voluntariatul devin raspunsuri creative la provocarile pe care noul mileniu le lanseaza umanitatii.

Prin urmare, iata inca o oportunitate de voluntariat in Sibiu, oportunitate de a fi in culisele Festivalului International de Film Transilvania, unde veti descoperi alaturi de echipa TIFF ca exista mai multe nivele distincte ale nevoilor umane, atunci cand vorbim de voluntariat: siguranta, relationare, stima de sine, recunoastere a valorii personale si de auto-implinire.

(sunt) Cel mai tare blogger din Sibiu!

Totul incepe dupa ce inveti sa mergi, sa oracai, sa te caci pe tine far`sa te vada cineva, sa (iti) f*ti un pumn in nas, sau dupa ce (inveti sa nu) citesti Jules Verne, Saint-Exupery, etc, sau uneori cand te dai jos din copac: te incingi intr-o acerba hora in care nu trebuie sa demonstrezi decat ca (n-)ai coa*e!

Habar n-am ce s-a mai intamplat in blogosfera sibiana, intrucat in ultimul timp m-am indeletnicit cu chestiuni chintesentiale, indubitabil irelevante, motiv pentru care m-am intrebat cine se mai umfla-n pene prin blogosfera, cui i-a mai crescut mai mult, cine si-a mai tras inc-o pereche...etc.

Altfel spus, ma intrebam cine e cel mai tare blogger din Sibiu, bineinteles in afara de mine care ies din start din discutie datorita vaditei impertinente de a nu sufla in cur vreunui dinozaur, lipsind de la intalnirea spirituala cu zeii blogosferei romanesti cu nume de summit si forma de blogmeet. Asa umbla vorba, habar n-am, ca n-am fost acolo... Prin urmare eu raman cel mai (ne)simtit blogger sibian! :)

Ei bine, daca ar fi dupa mine as organiza un top sub forma de concurs sau un concurs sub forma de top din care sa rezulte cine are ceva de spus prin blogging, dar mai ales cine reuseste sa faca asta in Sibiu, insa ma tem ca fara a oferi macar o zmeura drept premiu orice efort ar fi lipsit de orice farmec.

In cele din urma, din motive de alte chestiuni chintesentiale, grele fara tagada, de natura culturala si interculturala, indubitabil irelevante, sper ca ma voi edifica cu ajutorul bloggerilor activi din blogosfera sibiana. Daca o mai fi vreunul....dar cel putin unul, pe acolo si el, exista sau se autoinventeaza :)

Inovatie, Inspiratie, Interactiune!

In acceptiunea expertilor, deontologilor cum le spun eu, in responsabilitate sociala din Sibiu, inovatia este definita ca fiind noutatea abordarilor, ingeniozitatea pe care organizatiile non-profit, corporatiile, IMM-urile, patronatele, sindicatele, o demonstreaza comunitatii prin proiectele pe care le propun spre implementare. In completare, inspiratia este “acea forta launtrica creatoare prin care ii motivam pe cei care ni se alatura, pentru a construi impreuna o lume mai buna si sustenabila!”. Nu in ultimul rand, interactiunea reprezinta „parteneriatul dintre toti actorii din zona responsabilitatii sociale, organizatii non-guvernamentale, corporatii, IMM-uri, patronate, sindicate.

Singuri suntem buni, impreuna putem fi si mai buni!”.

Initiativa urmareste atragerea a peste 30 de organizatii din 8 regiuni ale tarii, in vederea coagularii unei retele nationale de multiplicatori de informatie si de diseminatori cu experienţa, care sa promoveze conceptul de responsabilitate sociala corporatista (RSC) si sa sustina totodata initiativele din domeniu. De asemenea, proiectul are ca obiectiv dezvoltarea unei metodologii care sa fie utilizata in initierea si implementarea actiunilor de RSC cu accent pe domeniul educational, in vederea responsabilizarii factorilor de management si a imbunatatirii cooperarii dintre diversi actori-cheie ai societatii civile.

Conferinta va avea loc la Sibiu joi, 19 mai, in sediul Primariei Municipiului Sibiu, Sala de Expozitii (parter), incepand cu orele 10.00, si va avea ca tema responsabilitatea sociala corporatista, abordata prin prisma inovatiei, inspiratiei si interactiunii, asa cum sunt definiti acesti termeni in viziunea actorilor sociali.

As fi ipocrit daca as spune ca nu voi incerca sa ajung, in pofida unui program peste masura de incarcat.

In aceiasi ordine de idei, am convingerea ca vor participa la aceasta dezbatere toti cei care rezoneaza, mai mult sau mai putin, cu ideea unei comunitati mai bune, dar atentie, zoso, piticul si chinezu nu se regasesc pe lista speakerilor invitati la dezbateri.

Dilema: Zoso sau Romania?

Dupa ce am purtat pana la epuizare tenisii cei rosii astazi m-am aventurat la vanatoare de bascheti. Fireste ca nu rosii dupa ce opt din zece care ma vedeau incaltat cu tenisi rosii ma intrebau daca sunt ghei. Eh...daca a pupa in cur cate un sef inseamna a fi ghei...

Cat am alergat dupa bascheti nu m-am putut detasa de doua dintre cacaturile citite pe rosu, la semafoare: Romania a iesit din recesiune si Zoso sfatuieste provincialii, cu referire la bloggeri, sa scrie local dar sa gandeasca global!

Ma rog, daca Romania a iesit din recesiune e motiv de bucurie. Partiala! Acum daca am iesit din criza putem spera ca intr-un viitor, apropiat sau indepartat, sa iesim si din cacat, ca prea suntem pana-n gat.

In alta ordine de idei, ca tot vorbeam de cacat si starea de spirit de astazi este sa fiu sarcastic fara motiv, nu stiu ce m-a intristat mai tare: ca INS-ul ne sfideaza inteligenta sau ca Zoso nu prea are ce sa sfideze.

Cu INS-ul treaba e clara, oamenii aia sunt platiti sa manance cacat, insa nu mi-e clar daca postarea lui Zoso este reminiscenta vreunei revelatii avute in Sibiu, la Social Media Summit.

Din ciclu sa radem pana ne cacam pe noi, citire:

1."O problemă a bloggerilor de provincie, pe care o văd şi pe care ar trebui să o corecteze din mers, este că se ancorează foarte mult în comunitatea locală."

Anyway, postarea cu pricina ar trebui considerata un afront nemijlocit la adresa celulelor neuronale, insa stupoare, a fost primita ca un kind de gift! Am impresia ca nu se mai prea poarta coaiele decat cu ocazia zilelor marcate in calendar.

2. "Eşti din Sibiu? Scrie despre festivalul de teatru, despre autostradă, despre şoseaua de centură, despre pietonală, despre covrigii ăia naşpa de la ghereta de pe stânga, dar…

…scrie (şi) pentru mine, care sunt din alt oraş!"

Inainte de asta mai zicea ceva de zecile de mii de vizitatori, multi dar prosti, care din pacate nu prea inteleg o boaba din ce regurgiteaza dinozaurul:

"George a scris pe 12 Mai 2011, 1:53 pm

N-ai de unde … se gandesc ca daca scriu despre orasul lor pierd mult trafic, dar defapt ar castiga mai mult decat si-ar imagina. Suntem cativa care tot incercam sa le explicam asta la ploiesteni, dar ei nu si nu ! "

"Dorin a scris pe 12 Mai 2011, 3:33 pm

Nu prea îmi place să scriu despre chestii care se întîmplă în Brașov pentru că deja sunt oameni care o fac mai bine ca mine, și nici nu vreau să devin un intermediar pentru aceeași informație. Brașovul e un oraș mic, și nu se va schimba treaba asta niciodată.

Dar ideea e foarte bună, recunosc că nu m-am gîndit niciodată la problema asta, și o să-mi caut postările mai vechi care se referă la ceva chestii locale să văd cum am scris.

Merci! Notat! Băgat la căpățînă "

"Jordan a scris pe 12 Mai 2011, 4:05 pm

@George, @Dorin – mai cititi odata postul, cu atentie -cred ca ati inteles exact pe dos."

Ma rog, cert e ca m-am amuzat copios, mi-am luat bascheti verzi, insa sper sa am ocazia sa il intreb o data pe Zoso, sa aflu cum e sa fii mitic, sa scrii pentru oligofreni si sa fii citit de zeci de mii de cretinoizi.

Ca daca asta te face sa te simti mai mult decat dinozaur, zeu, cand voi fi mare vreau sa fiu Zoso!

19.440 euro chirie!

Cam atat am platit chirie intr-un deceniu! De banii aia imi puteam cumpara un cort. Asta nu este o postare, ci este un semnal de alarma!

Indubitabil va trebui sa urmez un tratament intensiv pentru stimularea simtului proprietatii. Sa-mi fac vile si sa-mi cumpar mertzane, sa moara toti dusmanii mei...ta di...dada..dada!

"Foarte multi fac greseala sa compare nivelul chiriei cu cat ar plati lunar la banca pentru un credit ipotecar de achizitie, ceea ce face cumpararea unui apartament sa para, in mod eronat, mult mai atractiva. Aceasta abordare este gresita din mai multe puncte de vedere.

In primul rand, in cazul unei astfel de comparatii (care este din start insuficienta), trebuie sa comparati nivelul chiriei DOAR cu dobanda inclusa in rata lunara platita bancii, si nu cu toata rata. De ce?

Rata la banca (lunara) este formata din 2 componente: dobanda si rata din credit propriu-zisa. Dobanda reprezinta bani pe care ii dati altcuiva (bancii), din care nu va ramane nimic palpabil. Acelasi lucru se poate spune si despre chiria pe care o platiti proprietarului. Rata din credit mentionata mai sus, insa, reprezinta banii vostri. Pentru a fi corecta, comparatia trebuie facuta intre cheltuieli care au acelasi statut (de bani platiti altcuiva), adica intre chirie si dobanda.

Fig 1. Comparatie intre nivelul chiriei si dobanda bancara la un moment dat (in anul 5).

La prima vedere, balanta se inclina in favoarea achizitiei apartamentului intrucat ignorand componenta ratei din credit, banii dati altcuiva (dobanda, respectiv chiria) se apropie ca nivel si puteti spune 'Pai daca tot dau niste bani, mai bine dau bancii cat dau acum pe chirie dar macar stau in apartamentul meu'.

Acest lucru ar fi adevarat daca din cat dati lunar bancii, rata din credit reprezinta o porportie relativ constanta. Din pacate, creditele sunt gandite in asa fel inca in primii ani sa platiti mai mult dobanda decat sa rambursati din credit. Abia dupa vreo 20 ani (in cazul unui credit ipotecar de 30 de ani) ajungeti sa platiti dobanda si sa rambursati din credit in egala masura. Daca luam in considerare si aspectele legate de timp, vedem ca in perioada cat e probabil sa tineti apartamentul (5-10 ani) platiti mult mai multa dobanda decat sa rambursati din credit.

Fig 2. Comparatie intre nivelul chiriei si dobanda la creditul ipotecar in timp.

	Chirie (euro)	Dobanda la credit ipotecar (euro)	Comentarii
5 ani	28.000	30.000	Nivelul dobanzii este apropiat de nivelul chiriei pe termen mediu. Pe termen lung, costurile cu chiria sunt mai mari decat dobanda la creditul ipotecar.
10 ani	70.000	57.000

Chiar si asa, o astfel de comparatie este insuficienta. Trebuie sa comparati toate costurile cu chiria (chiria in sine si dobanda pierduta) cu nivelul TUTUROR costurilor asociate cu apartamentul (vezi aici lista completa de costuri), inclusiv dobanda pierduta.

Fig 3. Comparatie intre costurile cu chiria si toate costurile aferente cumpararii de apartament (bani pe care ii dati altcuiva) in timp.

	Total costuri Chirie (euro)	Total costuri Apartament (euro)	Comentarii
5 ani	30.000	50.000	Daca luam in considerare, insa, TOATE costurile (fara avans si rata din credit), si nu doar dobanda, vedem ca achizitionarea unui apartament devine, subit, mult mai costisitoare (am inclus si dobanda pierduta, atat la apartament cat si la chirie).
10 ani	81.000	106.000

"

De ce n-are statul bani?

...de ce salariile bugetarilor (nu) sunt mari sau de ce n-are ursul coada?

A fost odata ca niciodata o perioada in care daca dadeai cu sapa la stat nu te durea nici macar in cur, insa de cand atrocitatile recesiunii si crizei mondiale s-au abatut si pe plaiurile mioritice, fara tura-vura, bugetarul a devenit din boier ocnas. Asa se spune, prin urmare e posibil sa fie adevarat.

De asemenea, se spune ca a fost odata ca niciodata, si bine ar fi fost sa nu fii fost niciodata, a fost un marinar. Gurile rele spun ca si-ar fi vandut flota pe bani de biscuiti insa nu i-a putut gasi nimeni nod in papura.

Anyway, cica marinarul nost` fost-a lovit de o boala a dracu`, un fel de incurcatura de matze...dar in sectorul economic. Nici una nici alta, era atat de inghesuit incat nu-i mai ajungea nici panza de vele si singurele care mai fluturau in vant erau buzunarele goale ale imparatiei lui marinaresti.

(va continua)

(M-)am chelit!...

...si reprezinta prima chestie pe care am facut-o de buna voie si nesilit de nimeni, anul acesta. Trebuie sa ma credeti intrucat e mai mult decat patetic sa-mi fac poza cu chelia drept marturie.

Deoarece m-am pripit nitel si am anticipat gresit venirea sezonului cald, a verii, si mi-a cam inghetat scalpul la cea mai mica adiere de vant, am recurs la un gest disperat: mi-am cumparat palarie. Una cool fireste!

Motivul acestei postari este acela de a va scuti de efortul de a face dume, bancuri sau glume rasuflate pe seama cheliei sau palariei mele. Le-am auzit deja pe toate si pe cele pe care nu le-am auzit inca...eu le-am inventat.

Sunt exhibitionist, deci voyeur!

Exhibitionist prin execelenta, gratie retelelor sociale, Facebook, Twitter, Blogspot, Foursquare sau multor altora pe unde mai am cont, sunt scutit de a mai nara prietenilor tribulatiunile sau satisfactiile cotidiane. Cat de tare e asta?

As spune ca sunt o carte deschisa insa continutul face sa par cel mult o revista de benzi desenate.

Din urma cu mai mult timp pana in ziua de astazi, dupa ce mi-a cazut perdeaua in cap cu harnasament cu tot, spre deliciul vecinelor, doua-trei gospodine trecute, imi expun cu dezinvoltura goliciunea talpilor astfel incat orice voyeur stie cu certitudine cat port la pantof ori cat negru am sub unghie.

Daca legea compensatiei si-ar gasi aplicatibilitate si prin geamul ferestrelor mele ar trebui sa-mi surprind zilnic vecinele, gagici goale care ar iesi de sub dus si s-ar masturba lasciv. Din pacate insa, tot ce-mi este dat sa vad sunt carcase de gospodine expirate.

Ba mint, o singura data am suprins-o pe vecina de vis-a-vis, de la doi, cand a iesit pe balcon sa-si intinda prosopul insa pana sa-mi iau camera s-a imbracat ca la polul nord, declasand orice barbat care a facut armata si s-ar echipa la chibrit.

In concluzie, nu exista echivoc in ceea ce priveste pudoare romanilor insa tare sunt curios cati intaresc randurile voyeurilor si cati slabesc baricadele exhibitionistilor, desi daca stau sa ma gandesc bine stirile de la ora cinci sunt edificatoare.

A fi sau a nu fi...invitat la Social Media Summit Sibiu?

Este vorba de Social Media Summit Sibiu la care am primit sau nu am primit invitatie. Aceasta e intrebarea!

In primul rand gasesc extrem de oportun summitul media care va avea loc in Sibiu motiv pentru care imi indrept laudele, pentru interes, spre revista Biz.

In al doilea rand, cu oarecare oripilare constat inca o data faptul ca responsabilul de PR al Zelist-ului are grave probleme in ceea ce priveste comunicarea.

Sincer, dupa ce de curand am primit newsletter-uri sub forma de spam - My name is Zelist! I`m a spamer! - acum primesc alt newsletter, in email, cu subiectul "Retrospectiva blogosferei + Invitatie Social Media Summit Sibiu", pentru ca in bottom sa fiu invitat sa ma inscriu la acelasi eveniment.

Sa fim intelesi: newsletterul este o invitatie la eveniment, ca asa reiese din subiectul emailului primit, sau este o invitatie sa ma inscriu...pentru o invitatie?

How fucked up is this? :)

Anyway, i-am rugat respectuos sa analizeze posibilitatea de a ma acredita, ca blogger sau jurnalist, la Social Media Summit Sibiu, intrucat, dincolo de probleme de comunicare ale Zelistului, evenimentul merita atentia comunitatii, respectiv blogosferei, sibiene.

Content not available for Romania!

O scuza este mai condamnabila decat o minciuna deoarece de cele mai multe ori, o scuza, nu este decat o minciuna impopotonata. Prin urmare, lipsa mea de pe blog se datoreaza capturarii lui Bin Laden. Nu ma scuzati!

Cat am lipsit s-au petrecut, adica intamplat, o suma de evenimente memorabile. Italienii si-au facut fericit un Papa, britanicii au pus de-o nunta pe care am ratat-o in timp ce premierul nostru si-a facut adresa de email.

Nu pot sa imi imaginez altceva decat ca cele mai cumplite atrocitati ale iadului sunt fleacuri in comparatie cu defularile care se regasesc in emailurile trimise premierului Boc.

Cand ma gandeam sa incerc a mia oara sa renunt la fumat, ieri, in CSAT, s-a luat o hotarare istorica, aceea de a pune la Deveselu scutul antiracheta. Vorba aia, trebuie sa ne ducem dracu` si noi din ceva...

Una peste alta, ceea ce vreau sa spun de fapt, stangaci e drept, e faptul ca lucrurile cu adevarat importante se intampla altundeva si nu sunt disponibile si pentru noi.

Ma rog, cert e ca vine vara, asadar festivalurile si evenimentele sibiene se vor tine lant. Ce fain!