Mass-media...purtatorul de cuvant al Ministerului Apararii!

8 comentarii
Armata mass-media anunta disparita zeciilor de arme din sleahta M.Ap.

De cele mai multe ori sunt indignat atunci cand iau act de pateticele distorsiuni ale mass-mediei.

Aflu astazi din gura presei ca un sigiliu al unei incinte din comuna ilfoveană Ciorogârla a fost descoperit rupt, miercuri, în respectiva locaţie fiind depozitate şi arme. Tot asa suna si declaratia oficiala a purtatorului de cuvant al Ministerului Apararii pentru agentia Mediafax.

Vizavi de acest subiect am cautat pe google reactiile mass-mediei. Stupoare! Mass-media in incercariile ei carcotase se pare ca s-a izbit, fara drept de apel, de zidul ne-scurgerilor de informatii din partea ministerului vizat. Si pentru ca meseria de jurnalist presupune sa intri pe geam cand esti dat afara pe usa, jurnalistii lui peste au dat buzna pe ferestre fictive, plasmuind scenarii puse in carca surselor de tip elodiene. Ca daca in jurul Cotrocenilor ori al palatului Victoria merge figura, poate-poate devine regula generala. De documentare nu mai vorbesc, deoarece deadtimeul nu permite. Asadar, adio acuratete, adio etica si morala, adio deontologie, adio profesionalism.
Avem breaking news:
Mediafax.ro nu stie ca de multa vreme Ministerul Apararii nu mai este Ministerul Apararii Nationale, dar ne informeaza ca au disparut cateva zeci de arme din depozitul de la Ciorogarla.

Apoi, din lipsa de surse oficiale pune in carca Protv-ului data ultimei verificari a depozitului. Dau search pe protv.ro si in loc de o stire care sa confirme trimiterea aflu ca Michael Jackson e dat din nou in judecata, ca noua vedeta la Promotor e Columbeanca si alte can-can-uri.

De pe antena3.ro aflu ca ei nu au aflat ca paza obiectivelor militare nu se mai executa cu soldati. Wake up guys...de doi ani surogatul soldatului este sgv-istul. Oricum, specialistii in stiri ai antenei3 sunt siguri ca depozitul a fost pradat de hoti. Eu spun ca de teroristi, de membrii crimei organizate si de membrii agenturilor straine. Cine-i mai tare?

In tot acest timp pozitia oficiala a M.Ap. prin purtatorul de cuvant este in continuare ferma. Costi Spânu, a declarat că ancheta în cazul depozitului de arme din comuna Ciorogârla al cărui sigiliu a fost găsit rupt este în desfăşurare, din comisia de anchetă făcând parte reprezentanţi ai Ministerului Apărării, Ministerului de Interne şi procurori militari si nu a precizat dacă s-a constatat că lipsesc arme, spunând doar că ancheta şi inclusiv inventarul bunurilor din depozitul respectiv implică mai multe etape.

Enervata, media intelege altceva. Ziare.com citeaza sursa ziare.com si titreaza ca infractorii, dupa efectuarea jafului, au pus lacatele la loc pentru a nu starni banuieli. Pai cu sigiliul ce-au facut? De ce nu au pus si sigiliul daca au fost atat de smecheri. Nici ei nu stiu, dar ne informeaza ca au disparut cca 50 de arme. In schimb, data ultimelei verificari a depozitului o pun in gura surselor din politie citate de newsin.ro. Sunt penibili.

Ma duc pe newsin.ro si sunt oripilat: ei sunt de parere canu unul, ci mai multe sigilii au fost rupte. De surse din politie nici pomeneala.

In asteptarea confirmarii stirilor ma duce gandul la legea 298/2008.

Experiment: Romania. Cobai: romanii. Concluzii: efectul strabismului ori al astigmatismului.

6 comentarii
Cea mai mare defavoare care ne este servita drept ideologie democratica este acea ca avem "privilegiul" sa ne alegem - prin vot democratic - diletantul, pardon, presedintele statului. Nici o lege, ordonanta sau hotarare nu determina nivelul de baza pe care trebuie sa il aiba veleitarii care acced la cea mai inalta functie publica.

Ca urmare, orice clovn ori mascarici are dreptul sa fie presedinte. Nu stiu cate state de drept, dar mai ales democratice si-au ales drept carmuitor o persoana care are o infirmitate, de natura fizica sau psihica. Noi insa, am gasit oportun sa fim reprezentati de o persoana cu strabism care guverneaza, in loc sa conduca, ca si cand ar suferi de astigmatism. Caci astigmatismul presupune faptul de a vedea deformat ori de a confunda lucrurile.


In virtutea acestei constatari gasesc explicabil de ce presedintele-premier confunda tara cu propriul laborator, iar pe cetatenii Romaniei ii confunda cu niste cobai, atunci cand declara: „nu voi reacţiona negativ dacă Guvernul ar ajunge la o înţelegere cu sindicatele ca pentru şase luni, să vedem ce se întâmplă, cum funcţionează economia, să se îngheţe toate salariile şi pensiile, şase luni.”
Care va sa zica domnia sa nu stie sigur daca aceasta masura este benefica pentru tara, dar este dispus sa riste ca si cand ar fi vorba de barbut sau alba-neagra. Asta in conditiile in care este inconjurat de o sleahta de consilieri presidentiali. Nu inteleg de ce nu solicita ajutorul singurului consilier din partea caruia poate primi cea mai de seama asistenta: consilierul psihologic.


Categoric strabismul si astigmatismul sunt de vina si e recomandabil sa aiba in vedere aceste cauze deoarece starea de sanatate a ochilor depinde de starea mintii si a intregului organism. Odata tratata si vindecata afectiunea ce este recomandabil sa o aiba in vedere, poate va revenii sa declare ca este mai eficient pentru binele natiunii sa inghete preturile alimentelor de baza, ori ca este imperativ sa inghete costurile consumului de intretinere.

Interviu cu mine insumi.

7 comentarii
Interviu cu mine insumi.



Ma intreb: de ce mi-am facut blog?

Imi raspund: in doua cuvinte, deoarece mi-a fost teama ca as putea uita de unde mi se trag frustrarile; as spune ca astfel imi arhivez sursele frustrarilor.
Probabil si din exhibitionism.

Ma intreb: de ce citesc alte bloguri?

Imi raspund: adevarul este ca am prea mult timp liber; din acest motiv fac, uneori, mai multe lucruri deodata, nemultumit ca ziua are doar 24 de ore. Dar nu o sa spun adevarul.
Imi place sa citesc expozeuri inteligibile care nu se inscriu in categoria adevarului absolut, personal sau de turma, fie ea chiar blogosferica.
Nu pot suferi nicio forma de mercantilism asociat sau disociat precum nu pot suferi tendintele globalizarii. Dar imi place sa bat campii si sa citesc multe bloguri in pofida presei scrise, uneori. De asemenea imi place sa comentez, dar nu comentez pentru a-mi exhiba frustrarile.
A-ti exhiba frustrarile, a-ti expune aberatiile dincolo de mediul personal e ca si cand ceri unui necunoscut o batista pentru a-ti sufla nasul cand esti gripat. E neplacut. In cazul injuriilor e ca si cand ai sinuzita si implicit puroi.

Ma intreb: de ce place, in general, sa se comenteze pe bloguri?

Imi raspund: observ ca fiecare are ratiuni personale in legatura cu comentarile pe bloguri - incep sa ma simt ca si cand as fi specialist in bloguri. Ha ha hi!
Probabil ca si blogosfera tinde sa acapareze cat mai mult din viata reala. Precum in viata reala, de cele mai multe ori e mai bine sa te gandesti de doua ori inainte de a actiona. De pilda, neavand la baza pregatire economica sau politica, mi-e tare greu dar ma abtin cand se vorbeste despre elaborarea bugetului de stat. E mai bine sa asculti in asemenea cazuri. Sunt instruit intr-un domeniu, doua, fie trei insa sunt neinstruit in mai multe domenii. Uneori ma trezesc vorbind...aflandu-ma in treaba, dar asta este tipic tuturor. Probabil vanitatea e de vina.

Ma intreb: de ce ar citi cineva G i g e l i t a t e a?

Imi raspund: categoric dintr-o suma de motive subiective – daca le-as insira –
Cert este ca pentru mine este un exercitiu constructiv dar si placut. Incerc ca exhibitiile mele sa fie cat mai logice, cat mai obiective; imi place sa-mi pun la indoiala propriile rationamente, sa le echilibrez, sa le supun testului bunului simt, digerabilitatii si tolerabilitatii. Cel putin...incerc.
Oricine poate sa incerce. Se spune ca nu e greu a se renunta la faptul de a avea o parere mai buna (decat e cazul) despre propria persoana. Probabil de acolo ni se trag afirmatiile cu caracter de adevar universal si absolut ori emiterea afirmatiilor cu caracter de sentinta definitiva. Tot aia e. Uneori este foarte posibil sa fie gresit ceea ce credem noi ca este bine. De fapt, daca doi oameni au pareri diferite nu inseamna ca unul are neaparat dreptate.
Asa imi place sa cred, dar poate ma insel.
Tot ca certitudine accept si faptul ca daca nici macar nu as fi incercat, toate frustrarile ar fi fost de carton, exhibitiile ar fi avut iz de vanitate groteasca, si s-ar fi impreunat de minune cu alte grafomanii ori „diletantisme”.

Iubiti-va pe tunuri II, adica reloaded

0 comentarii
Intr-o lume plina de pasiune, poate fictiv teatrala, exista teama de platitudine. Cu toate acestea, ne inventam eroii din lipsa actelor de eroism, insa niciodata pentru a-i ucide mai apoi!

Intr-o lume in care dragostea se vinde la colt de strada gatita cu rupturi alese si izuri de penurie, parca nimic nu o mai poate salva. De altfel, in van indemnurile, rugamintile, conjurarile iluzorii ale poetului pentru salvarea sentimentului manjit. Din toate nu vor ramane decat cuvintele. Nu autorul, nu poezia.


Tinerii pot ingropa in sufletele lor - ori poetul, ori cuvintele. Au de ales. Si-n timp ce unul va fi mancat de viermi, uitat, celelalte vor trai vesnic. Ele vor indemna generatiile neinitiate sa conduca nobilul sentiment catre un erotism absolut.

Psihologic: Pi

1 comentarii
Sa vorbim despre – Pi – sau despre ce face diferenta dintre un film grozav si un film exceptional. Oricat m-as invarti tot la bani as ajunge. Parerea mea este ca, cu cat un film are un buget mai mic, cu atat mai mult trebuie sa se inscrie in seria filmelor exceptionale pentru a ramane in memoria cinematografiei.

Pi este un film cu un buget de saizeci de mii de dolari, dar este un film exceptional, datorita lui Darren Aronofsky. Scenarist, regizor si producator Pi este primul din seria filmelor sale de mare succes: Requiem for a dream, The Fountain si The Wrestler.

Despre Pi s-au spus multe, cum ca ar fi un film filozofic, un film cult, un film greu digerabil, un film fantastic – si la propriu si la figurat, un film psihologic, insa la unison i-a fost acordata aceiasi nota: nota maxima.

Pentru mine este un film exceptional cu o muzica execrabila, in care toata actiunea se invarte in jurul unui numar. Plecand de la constanta pi, personajul principal – un matematician genial, dar schizofrenic – crede ca orice din natura poate fi inteles cu ajutorul numerelor, si incearca sa gaseasca „paternul predictibil”, care si-ar gasi utilitate in procese ale cunoasterii, ca de pilda: religie, bursa, etc.

Legea 298/2008 - legea big-brother - legea securitatii

3 comentarii
Legea 298/2008 este justificata. Nu este justificat sa se abuzeze de aceasta lege. Dar asta e altceva.

Sunt indreptatit sa am certitudinea ca ne-a buimacit peste masura toata tura-vura prezentului. Ca e de vina criza crizelor sau efectul singurei crize demne de luat in seama nu ne scuza sa ne crizam din orice motiv.


Acum, gratie faptului ca mai pastram in cugete, simtiri ori in constiinta reminiscente totalitariste am invatat sa ne opunem cand vine vorba de amenintarea vreunei libertati individuale. Asta nu e bine.

Suntem o turma, ne comportam ca o turma dar avem pretentia ca avem personalitati distincte. Asta chiar nu e bine.

Ne-a fost servita legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, si ni s-a bagat pe gat ideea ca asta ne atinge viata privata. Apoi s-a intarit ideea invocand vadita neconstitutionalitate, ori asociind legea cu ex-practicile structurilor de securitate.

De cele mai multe ori sunt tentat sa inghit si eu galusti, dar inainte le adulmec. Acum, mai mult decat din curiozitate am citit controversata lege 298 din 2008. Ca urmare, consider ca legea este buna ca de altfel oricare alta lege care este elaborata minutios.
Conform legii 298/2008, nu este in interesul sigurantei nationale de cate ori ne exprimam iubirea, ura sau frustrarile prin intermediul serviciilor de cominicatii electronice. Aceasta lege vine in sprijinul combaterii criminalităţii organizate; previne şi combate terorismul, precum şi infracţiunile contra siguranţei statului. Mie imi este clar.

Plecand de la zicala: „hotii striga hotii!” ma duc cu gandul la baza manipularii, dar vreau sa ma refer la manipularea maselor. Noi nu strigam hotii, ca nu ne sade-n fire si nici macar nu-i recunoastem. Dar ei, hotii, sub pretextul ca raul este in detrimentul nostru spera sa scape ei insisi de legalitatea urmaririi comunicatiilor electronice. Rationamentul este...fascinant de logic: hotii, media, manipulare, comunicare, mase-> conexiuni(nu am rabdarea sa fac eu conexiunile deoarece ma incurca liniaritatea elaborarii. in fond sunt doar un gigel)

Legea 298/2008 chiar este justificata. Nu este justificat sa se abuzeze si de aceasta lege. Dar cine sa justifice intrebuintarea legii, cat timp nu se aplica, ci se utilizeaza.

Psihologic: Eyes wide shut

5 comentarii
Cu ochii larg inchisi – un film cu un buget de 65 de milioane de dolari. Wow!
In regia lui Stanley Kubrick, Eyes wide shut – infatiseaza cel mai artificial duet pe care l-am vazut vreodata facand ceva. In filme, fireste. Protagonistii nefiresti: Cruise si Kidman.

Dincolo de mercantilism, de regretul regizorului stins cu nemultumirea lucrului bine facut si de neinsufletirea performerilor amintiti, filmul e grozav. Grozav de previzibil: un medic hartuit pe rand de doua manechine, fiica unui fost pacient, o prostituata, minora unui magazin de inchiriat costume. Medicul sub egida geloziei conjugale rezista oricarei ispite, mai putin uneia, care-i poate lua totul: echilibrul, respectul de sine, casnicia, ba chiar viata. Grozav!
In seria laudativelor intra si muzica, de la Mozart la Shostakovich pana la Ligeti(ca orice roman valoros, n
ascut in Transilvania, Tarnaveni, mort la Viena).

Deci...

0 comentarii
Deci...

Mi-e atat de dor de un „deci” care sa concluzioneze o argumentare satios elaborata.
La tot pasul aud cate un „deci”; cel mai adesea il aud la inceputul unei expozitiuni.

Deci...

Nema pungi moca! Ete eco punga!

8 comentarii


Mare mi-a fost indignarea sa constat ca nu se mai dau pungi moca in supermarketuri.

Specialiştii în protecţia mediului au ajuns la concluzia că, aruncat în natură, plasticul poate rămâne chiar şi 400 de ani şi de abia după aceea începe să se descompună. Eu nu contest asta si nici nu sunt impotriva vreunui proiect eco, dar cine spune ca plasticul trebuie aruncat in natura?

Daca specialistii in dezastre feroviare ar ajunge la concluzia ca in cazul unei deraieri, ultimul vagon este cel mai avariat, ce vor propune? Ca nici un tren sa nu mai aiba ultimul vagon? Sa nu se mai ataseze ultimul vagon niciunei garnituri?

Daca punga de plastic e asa de periculoasa pentru mediu, de ce se infoliaza bagajul la intrare in supermarket inca in pungi de plastic?

Este categoric constructiv un proiect care vizeaza mentalitatea ecologica, nu unul populist, vadit comercial cu iz de eco. Nu trebuie sa importam ecologisme, ci sa generam mentalitati! In caz contrar nu ne vom depasi conditia „sacosei de carpa”.

Diversiuni...

0 comentarii
Verva expresivitatii o pun pe seama faptului ca nu ma exprim in mod liniar, explicit, ci fac abstractie de conjuncturi ce consider ca sunt bine insusite de orice caracter.

Este anul mascariciului! Ba nu. Este anul mascaradelor! Nici asta. Este anul diversiunilor. Hmm...aproximativ corect. Este anul crizelor. Criza s-a terminat. Sa inceapa criza.

Uneori am impresia ca anul 2mii9 nici nu a inceput, si ca anul 2mii8 nu s-a terminat inca. Parca s-au legat intre ele, anul vechi nevroind sa plece iar anul nou nevroind sa vina. Poate mi se trage asta de la filmele pseudo-psihologice pe care le-am vazut de curand. Sau poate de la festinul festelor ce le-am digerat in „consecutia timpului”(ce fain suna).

Ma intrebam inainte de alegeri, si acum cand ma gandesc la guvernanti ma oripilez de faptul ca am fost si suntem luati drept prosti, dar cat de prosti am putea fi?
E greu sa raspunda cineva fiindca ar fi ca si cand am recunoaste. Insa ei, cunosc imensitatea simplitatii noastre, fara a depune eforturi, deoarece nerozia lasa urme. Asadar, nu suntem damnati, adica ne meritam soarta atat timp cat singuri ne tragem oprobriul oricui.

Noi suntem minunati si ne putem coordona batzul pe aceiasi manea, dar ei ne vad ca pe o masa de flegmatici, desi mai corect ar fi - ca pe o masa de flegme. Uitandu-ma pe unde calc, deunazi, mare mi-a fost repugna sa vad la fiecare cativa pasi cel putin un scuipat. Cate unu mai mare, altul mai mic, deh, dupa capacitatea fiecaruia de a-si capitaliza balele. In virtutea documentarii si prezentarii acestei constatari, as iesi pe geam sa vad daca nu e vreun scuipat si pe aleea din fata blocului, dar ma ingrijoreaza faptul ca ar putea flegma cineva de sus.
Cu toate acestea, nu ma mir de abundenta balelor ori de provenienta lor. Este vadit ca ni se trage de la faptul ca inghitim orice. Asa cum odinioara am invatat sa ne digeram fecalele, ori sa lingem unde am scuipat. Sau cu astea ne-am nascut? Tot astfel, de ce m-as mira ca regurgitam, fara a pricepe, ce ne-a fost bagat pe gat – ba dreapta, ba stanga, in timp ce noi abia distingem care-i mana dreapta si care ne sunt stangaciile. Daca o mana o spala pe cealalta...care pe care?
Copyright © C i t a d e l a. . .S i b i a n ă - Blogger Theme by BloggerThemes & newwpthemes - Sponsored by Internet Entrepreneur