La multi ani! restul e can-can!

Am vrut umor de calitate, dar se pare ca umorul a murit - sau s-a sinucis - satul de bascalia asta groteasca. Adica triviala.

Am asteptat cu mare interes sa se termine anul pentru a incepe un an nou. E amuzant pana la ridicol modul complezential prin care ne dorim unul altuia ba sarbatori fericite, ba an nou fericit, ba alte alea alea. Patrunsi de spiritul de sarbatoare pana-n oase, nu numai ca nu ne mai recunoastem pe noi insine, dar aproape ca nu-i mai recunoastem nici pe ceilalti. Cotoroanta de la parter care zbiera la mine sa las usa blocului sa se inchida singura mi-a urat toate cele bune...s-un sincer la multi ani.

Imi amintesc ca atunci cand eram mai prostut, micut fireste, imi pierdeam cate patru cinci ore, in ajun de sarbatori, sa trimit zeci sau sute de sms-uri „la cumpana dintre ani...”. Apoi, datorita celui de-al treilea principiu al mecanicii imi pierdeam alte ceasuri sa citesc sms-urile „fie ca sfintele sarbatori...” cu valoare de raspuns. Surpriza era atunci cand primeam - in schimb - urarile pe care le-am facut cu multi ani inainte, cand am pierdut alte ore bune pentru a fi original. Oh...ce fericiti eram....bleax

Oricum, traindu-mi copilaria in plin regim totalitar, mesajele mele preferate au fost cele din partea mai marilor conducatori. Sa fiu sincer, dar sincer nu gluma, nimic nu s-a schimbat in ceea ce priveste discursul retoric cu care am fost si suntem, inca, intoxicati.
Mai demult, utilizarea limbii de lemn, ca substanta a acelor mesaje, permitea puterii totalitare mascarea si mistificarea realitatii cu scopul de a ne manipula si de a ne anihila propria gandire si vointa, inducandu-ne modurile de gandire conforme cu ideologiile socialist-comuniste.
Acum, mesajele din discursurile retorice au evoluat intr-atat incat au devenit ingrediente fundamentale ale activitatii discursive politice, paradoxal, pentru a ne induce moduri de gandire conforme cu, si aici apare paradoxul, interesele celor ce poseda puterea politica. Adio ideologii, adica, cu alea sa se intoxice mass-media.

But who the fuchs gives a shit on them? De fapt pe mine ma doare ca nu l-am vazut pe nea Marin de revelion. Asta-i of-ul meu si am ajuns sa vorbesc de sensurile paradigmatice ori sintagmatice ale discursului. Mai aveam nitel pana la valorile distructive ale retoricii. Ha ha hi!

Nu am vrut paranghelioane ori te miri ce revelioane magice facute exclusiv cu scopul de a face bani, adica reiting, adica bani, adica reiting... M-am saturat sa vad tot felul de specimene despuiate ori batute in cap, ori si una si alta cu bonus - maneaua cea de toate zilele. E drept ca prostia e mare, dar chiar sa o punem pe primul loc? Adio morala! Rupe-te Corneliaaaa!!! Adio scara de valori. Lu-piiiii bahhhhhh!!! Adio principii! Fara numar...

Ce bine ca nu urmaresc decat emisiunile informative si documentare la teve, ca as fi stanjenit sa urmaresc o emisiune de divertisment impreuna cu familia.
Am vrut umor de calitate, dar se pare ca umorul a murit - sau s-a sinucis - satul de bascalia asta groteasca. Adica triviala. Adica naspa!