STRANGER THAN FICTION – cu o actiune mai mult fictiva dar bazata pe rationamente pertinente, m-a facut sa zambesc sau sa rad uneori. Mi-e greu sa spun ca a fost film psihologic, comedie su drama cu happy end. Cert e ca psihologicul din film e insesizabil inca de la inceput, apoi dispare fiind scuzat in cateva cadre adnotate spre final. La fel de cert e ca nici prielnica distributie, nici soundtrack-ul antrenant, alaturi de tot ansamblul, nu scoate acest film din sfera mercantila a cinematografiei.
Un film plin de clisee din care lipseste cliseul cliseelor: scena de amor inflacarat; filosofia profund accesibila si meditatia de autobuz nu infatiseaza provocari spirituale sau emotionale, ci sentimentul timpului pierdut.
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu