"Dupa cele doua amiezi minunate petrecute ieri si alaltaieri, cu siguranta nu voi iesi afara deseara, ci voi sta acasa ca sa-ti compun scrisori de dragoste. Totusi, iubita mea, adorabila si adorata mea, exista ceva ce nu ti-am spus eu inca? O, Doamne! De doua zile ma intreb neicetat daca asemenea fericire nu e cumva un vis? Imi pare ca ceea ce simt nu e pamantesc. Inca nu pot sa cuprind cu mintea si inima acest paradis vesnic senin.
Tu nu stii inca, prin ce-am trecut eu. Doar oare chiar si eu inteleg cu adevarat? Pentru ca am fost slab si eu imi imaginam ca sunt calm; pentru ca ma pregateam pentru toate indoielile disperarii si eu imi imaginam ca sunt curajos si resemnat; Ah! Lasa-ma sa ma arunc cu umilinta la picioarele tale, tie care esti atat de mareata, atat de tandra si puternica!
M-am gandit ca cea mai mare dovada a devotiunii este sacrificiul vietii mele; dar tu, generoasa mea iubita, erai gata sa sacrifici pentru mine odihna ta vesnica. ... Tu ai fost privilegiata cu toate darurile naturii, tu ai atat stapanirea de sine cat si lacrimile. Oh!, sa nu confuzi aceste cuvinte cu pasiunea oarba, pasiunea mea pentru tine a durat toata viata si creste cu fiecare zi. Tot sufletul meu iti apartine. Daca toata existenta mea nu ti-ar fi fost dedicata tie, armonia fiintei mele s-ar fi pierdut si probabil ca as fii murit – moartea ar fi fost inevitabila.
Acestea erau gandurile mele, cand scrisoarea de dragoste care urma sa-mi aduca disperarea sau speranta a sosit. Daca ma iubesti tu stii cat de mare a fost fericirea mea. Ce stiu si eu ca tu ai simtit, nu-ti voi descrie aici.
Scumpa mea, de ce nu exista alt cuvant pentru aceasta traire minunata inafara de bucurie? Este oare pentru ca nu poate exista un cuvant cu suficienta forta pentru a putea exprima o asemenea fericire?
Oh, acum esti a mea! In sfarsit esti a mea! Curand, in cateva luni poate, ingerul meu va dormi in bratele mele, se va trezi in bratele mele, va trai in bratele mele. Gandurile tale din orice clipa, tot trupul tau, vor fi pentru mine. Toate gandurile mele, toate clipele mele, tot trupul meu vor fi ale tale. Scumpa mea, Adele!
Adio ingerul meu, ingerul meu iubit! Adio! Iti voi saruta parul si voi merge la culcare. Inca sunt departe de tine, dar te pot visa. Curand imi vei fi alaturi. Adio; iarta deliriul sotului tau care te imbratiseaza si te adora cat pentru doua vieti.
Victor Hugo către Adele Foucher - martie 1822, vineri dupa amiaza."
Postări
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu